CAT NE VA COSTA CRIZA ECOLOGICA?

Dezastrul ecologic din SUA din 2011 a costat 24 mld de dolari. 2011 a fost, prin excelenţă, anul tornadelor în SUA. De la începutul anului până acum, pagubele economice rezultate în urma tornadelor din SUA s-au ridicat la aproape 24 de miliarde de dolari, scrie New York Times.Vorbim de 43 de vilejii de amploare care au avut loc de la 1 ianuarie 2011 până acum, acestea declanşând în bulgăre de zăpadă 1.600 de tornade în centrul, sudul şi estul SUA. Frecvenţa din ce în ce mai mare şi ferocitatea cu care se manifesta urganele şi tornadele din SUA sunt, în principal, efecte ale schimbărilor climatice, explică cercetătorii.

Privind retrospectiv, trebuie să precizăm că uraganul Ike din 2008 a provocat pagube de 35 de miliarde de dolari, uraganul Katrina din 2005 a lăsat în urmă un dezastru evaluat la 125 de miliarde de dolari, în vreme ce uraganul Ivan din 2004 a provocat pagube de 23 de miliarde de dolari, potrivit evaluărilor organizaţiei Desert Energy Project.

 Cutremurul din Japonia din 2011 a costat în jur de 180 de mld de dolari. Cutremurul din Japonia de 8.9 grade pe scara Richter din luna martie a provocat ravagii de circa 180 de miliarde de dolari, potrivit unei estimări a Credit Suisse.

Un alt seism de amploare din Japonia a fost cutremurul Kobe, s-a produs în 1995, a avut 7.2 grade pe scara Richter şi a provocat pagube de 100 de miliarde de dolari.

Cea mai mare parte a Indiei va seca de tot până în 2020.

Cele mai multe oraşe din India vor seca până în 2020, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. Tradus în bani - dezastrul va provoca pierderi de 40 de miliarde de dolari la fiecare 10 ani, într-un orizont de timp apropiat – până în 2050, potrivit Desert Energy Project.

Apocalipsa după schimbările climatice – în Rusia şi SUA.

Ritmul în care se topeşte Rusia este alarmant. Rusia este acoperită cu permafrost (strat de sol mereu îngheţat) în proporţie de 63% în acest moment. Până în 2050, suprafaţa acoperită cu permafrost a Rusiei se va reduce cu o treime, informează departamentul de monizoritzare a dezastrelor din Rusia.

„În următorii 25-30 de ani, suprafaţa acoperită cu permafrost din Rusia s-ar putea micşora cu 10-18%”, a declarat Andrei Bolov, şeful departamentului de monitorizare a dezastrelor, pentru agenţia de ştiri RIA Novosti. Până la mijlocul secolului, s-ar putea micşora cu 15-30% şi granita permafrostului s-ar putea muta spre nord-est cu 150-200 de kilometri”, a mai spus Bolov.

Suprafaţa acoperită cu permafrost este traversată de oleoducte şi gazoducte, aproximativ 93% din gazul rus şi 75% din petrol fiind extrase din aceasta zonă, conform Greenpeace. Astfel că, dezgheţarea permafrostului va avea consecinţe dramatice asupra extracţiilor energetice din Rusia. Nici seceta nu cruţă Rusia. Doar incendiile din 2010 din Rusia au provocat pagube de circa 14 miliarde de dolari.

70 % din Amazonia va dispărea până în anul 2100.

Este concluzia avasantă de cercetătorii de la organizaţia Desert Energy Project, analizând ritmul în care se întinde seceta în Amazon.

Seceta din Amazon, înregistrată în 2010, a cuprins, în pată de ulei, o suprafaţă de trei milioane de kilometri pătraţi, în condiţiile în care Amazonia acoperă 5.5 milioane de kilometri pătraţi.

Bilanţul dezastrului: opt miliarde de tone metrice de dioxid de carbon eliberat în atmosferă, cam cât emisiile Chinei şi Rusiei la un loc, într-un an, susţin cercetătorii, la o primă măsurătoare a fenomenului.

Amazonia, cea mai mare pădure tropicală din lume, e la al doilea episod major de secetă din ultimii ani. Seceta din 2005 a afectat o suprafaţă de aproape două milioane de kilometri pătraţi, faţă de cea distrusă în 2010, care a vizat trei milioane de kilometri pătraţi, spun cercetătorii englezi şi brazilieni care monitorizează fenomenul.

Dacă seceta din 2005 din Amazon a fost considerată de specialişti un fenomen care se petrece o dată la un secol, episodul din 2010 a acoperit o arie mai mare decât în 2005 şi a avut consecinţe dramatice asupra mediului, mai spun ei.

Practic, în perioada de secetă, Amazonul se transformă dintr-un burete natural care absoarbe emisiile de dioxid de carbon, într-un emitent imens de CO2, contribuind şi exacerbând astfel încălzirea globală, susţin cercetătorii brazilieni şi englezi. Mecanismul e simplu: copacii odată ce se usucă şi mor, nu mai absord CO2, ci, din contră, îl eliberează. Mai mulţi copaci morţi, mai mult CO2 eliberat în atmosferă, transformând jungla amazoniană într-o sursă uriaşă de gaze cu efect de seră.

Pădurea amazoniană ar putea să absoarbă, în mod normal, 1.5 miliarde de tone metrice de CO2 din atmosferă, în medie, pe an. În realitate, impactul secetei din 2005, întins pe mai mulţi ani, s-a soldat însă cu emisii de 5 miliarde de tone de CO2 eliberate în atmosferă.
2010 a însemnat încă un record negativ pentru Amazonia, care a înregistrat cel mai mic nivel al principalului curs de apă, din ultima jumătate de secol.